...Si ce?

Inselam? Da, si ce?

In ziua de astazi, majoritatea adolescentilor isi justifica existenta prin doua mari moduri de viata :

1. Fac totul posibil sa am success in viata, indiferent de circumstante si de ceea ce imi apare in fata;

2.Traiesc doar pentru sentimente, mai ales pentru sentimentul iubirii (bullshit) si asa voi trai, prin inima celor ce vor simti la fel ca mine.

O.K. Primul mod de viata nu ne intereseaza, de ce? Simplu: majoritatea traiesc adolescenta pentru sentimentul “iubire” (mda). Acum sa ne uitam putin la cel de-al doilea mod de viata.

Iubire, iubire, iubire... Toti folosim acest cuvat in exces, cu toate ca nu stim ce inseamna. Gresesc? Va rog explicati-mi, ca eu nu stiu...(cineva? Hmmm, ma gandeam eu).Si de la acest cuvant incepe toata dilema. Ca adolescent/a cauti neincetat aceasta iubire, efemera in mare parte. Niciodata o persoana de 16- 20( se poate prelungi si peste 20) ani nu va sta intr-o singura relatie mult timp. Acum negati, ca “eu am o relatie de 3 ani cu prietena mea si nu m-a inselat niciodata”, sincer, chiar crezi asta? Tu nu te-ai gandit vreodata ca prietena ta nu te satisface complet, fie sexul sau, mai rau, sentimental...sau pur si simplu te-ai plictisit? Eu cred ca da, deoarece nu ar mai exista inselatul(nu?). Asa, asta ii marea problema care o vad majoritatea.

Acum, de ce inselatul este o problema asa mare? …(acum parca vad ca voi fi injurat sau ceva de genul “nu cred ca ti-ar place ca prietena ta sa te insele”). Prieteni, inselam, toti (ma refer la adolescent, nu uitati), este natural si ceva normal. Ca baieti, vrem doar sex in mare parte, iar cand ne indragostim, sentimental nu-i reciproc, iar fetele vor doar o marioneta in mare parte, poate (cat intind coarda -mai ales la fetele intre 16-20) si sex, iar cand o fata gaseste un tip pe gustul ei la care tine cu adevarat, el o va insela, ca apar diferite nemultumiri (il sufoca, il streseaza cu telefoane, il vrea mereu langa ea, poate sexul -s-a rupt coarda- nu-i de ajuns, etc). INSELAM DIN PLICTISEALA! Da, suntem atat de “rai” incat ne plictisim de persona considerata cea mai apropiata; ii ceva normal, experimentam. Exista si persnoane care sunt dependente de relatii, isi vor doza de “iubire” si asa trec din relatie in relatie, nu vor sex sau compasiune, doar sa stie ca sunt intr-o relatie.

Fiind subiectiv, voi fi intrebat :” dar daca te inseala prietena?” Perfect de accord, asta inseamna ca ea s-a plictisit de mine, sau nu sunt destul de bun, sau o sufoc, o stresez cu apeluri, etc. Nu ma deranjeaza, asta inseamna ca nu pot sustine relatia...nu ca relatia este sustinuta doar de unul dintre cei doi , ii ceva in doi, asa trebuie procedat...

Acum sa nu par atat de diabolic: sa inseli este relativ grav, cel putin din punct de vedere etic si moral, astfel incat dintr-o greseala ca aceasta, dintr-un moment de preluare a controlului de catre hormoni, iti poti strica reputatia (daca esti fata…ca la baieti...”frate esti tare!!!!1!!!11”, nu? )sau mai rau sa strici ceva bun. Si pentru ca sunt un nostalgic, (mda…) pot justifica aceasta idee prin doua mici expresii “Nu da pasarea din mana, pentru cioara de pe gard” si “Niciodata nu vezi ce ai, pana nu-l pierzi”.

In concluzie, daca inselati, consolati-va cu gandul “ nu e asa rau”, si daca inselati, sa fiti pregatiti pentru consecinte… in cazul in care perechea afla, daca nu afla, revin la nostalgie “Hotul neprins este negustor cinstit”.

!Nota de Subsol :

! Aceasta este o analiza subiectiva, efectuata pe un esantion relativ mic, maxim 200 persoane, si sper sa nu influentez negativ pe cineva, dar aceasta este realitate pe care eu o vad. Cu respect Mr. K’.