No really, just look behind you !
Topaind ca un iepure pe energizante, asa, foarte abstract, am topait si am stat si m-am gandit profund… Ok nu chiar atat de profund. Acum sa nu mai par ca am consumat ceva dubios, vreau sa explic la ceea ce bat in aceasta seara frumoasa de mai.
Suntem oameni, persoane cu un nume si o identitate, relativ, unica, dar odata, cel putin, ne intrebam “ Cine sunt ? “. Si pentru ca eu sunt eroul… sigur, vreau sa va dau mancare pentru creier… si nu, nu am pizza. Pentru a fi mai greu de inteles va voi prezenta asta ca un dialog (… si voi esua, dar intelegeti voi, geniile mele ) .
Cine sunt ?
Sunt o persoana simpla.
Ce esti ?
Sunt un om simplu .
Doar atat ? (si acum incepeeeeeee – si mai multi “e”)
Nu ! Cel putin, dragii mei, asta vrem sa credem. De cand te nasti esti invatat ca ai un scop, un rol, un motiv de a inanta in viata cu fruntea sus, sa nu mergi ca emonelul pansat la vena.
Scuzati-mi cinismul, dar nu se intampla asa. Majoritatea sunteti niste tristi care au mereu, sau cel putin odata la 10 secunde un motiv sa se planga, un motiv sa bagi “ L “ (la baieti celelate 9 secunde se gandesc de 157 ori la sex. DA ! SE POATE ! ).
De ce ?
Ii simplu, nu stim cine suntem cu adevarat, sau mai concret : CE VREI CU ADEVARAT DE LA VIATA ! (muuuulte litere mari - Wi).
Hai sa fiu putin sumbru. In existenta noastra efemera ne nastem cu 2 lucruri concrete : Avem o VIATA si o fata ! Din acestea doua, doar una ramane aceeasi pana mori ( daca nu iti dai seama care, imi pare rau… arunca-te in toaleta si trage apa ). Viata noastra este foarte importanta (Daaaa* ), dar de ce nu avem respect pentru ea ( nici nu indraznesc sa ma gandesc la repectul pentru viata altuia…). Pare putin improbabil si… prost, dar din pacate asa este : Ni se falfaie de propria viata !
Acum sa ma scot pana nu sunt ars pe rug : NU SUNT PESIMIST ! Chiar nu prcatic tipul asta de filozofie.
Uita-te in jur, si mai ales la tine. De fiecare data cand ceva nu e bun, ceva nu merge bine, sau pur si simplu te doare in… spate, pe cine blamezi ? … Haaa ?ascult? Ii simplu “ Sa ma *etc etc etc*in ea de viata ! “ … Sunteti o specie trista rau ! :D Foarte rau !:D
Acum, cu ce scop am aberat atat ? Ii simplu : Lipsa de indentitate !
Cu toate ca suntem crescuti cu tenta egomaniaca “ Eu este centrul de pamant! “ (Dogh*), pe la varsta adolescentei superioare, dupa ce treci de perioada metalistului frustrat cu pleta in vant (e o metafora pentru – EU SUNT REBEEEEEeeeeEEL ), incepi sa te “dai in randul lumii” .
Acum devin relativ.
Eu am o ideologie si o mentalitate mai diferita, deci im permit sa blamez urmatoarele :
- Ne cautam o cariera pentru a munci;
- Muncim pentru a intretine o familie;
- Ne crestem copiii;
- Ne traim viata de la 30 de ani la momentul marei escapade, ca la …30 de ani, nu mai progresam;
- Creieul are o munca simpla : Iti controleaza nevoile si nimic mai mult;
- Incepi sa gandesti filozofic si matur;
Etc
Din punctul meu bolnav de vedere, tot ce am enumerat mai sus, reprezinta frica mea eterna : Mediocritatea mentala. Din cauza societatii in care traiesti, ai impus din inainte sa te nasti un anumit tel, pe care… sincer, niciodata nu-l vei evita sau vei reusi sa-l schimbi .
Traim. Imbatranim. Murim.
Cred ca a mai zis cineva urmatoarea fraza, dar nu stiu cine, asa ca imi pastrez “©” : Daca esti in viata, de ce nu traiesti ?
In final, intreaba-te cine esti, poate vei descoperi ca exista ceva ce iti palce cu adevarat, ceva ce te face sa te simti unic si independent, tare si mare… sa te simti om , nu sclav !
Cheers ! …
P.S. : CINE ESTI ? Astept un raspuns mititel jos in comentarii.
